Scaunul Nocrich

„Scaunul Nocrich” în secolul al XV-lea

Scaunul Nocrich era o unitate administrativă a sașilor transilvăneni, apărută la începutul secolului al XIII-lea, care era cunoscut din 1291 sub denumirea Scaunul Alțâna (Alzener Stuhl), deoarece localitatea Alțâna (Alzen), care avea dreptul de a ține târg, a devenit reședința scaunului.

Localitățile Alțâna (Alzen) și Nocrich (Leschkirch) s-au judecat timp de 200 de ani pentru dreptul de a ține târg (Marktrecht).

În 1589, Nocrich (Leschkirch) a primit dreptul de a ține târg, devenind din 1620 (după alte surse din 1627) reședința scaunului, care din acel moment s-a numit Scaunul Nocrich (Leschkircher Stuhl).

în 1543, localitatea Țichindeal (Ziegenthal) a fost desființată oficial, deși era încă din secolul XII era o localitate medievală părăsită. Mai târziu, satul a fost repopulat.

Dreptul de a strânge zeciuiala de pe Pământul Crăiesc era valabil pentru toate cele 12 obști/comune ale Saunului.

Începuturile colonizării

Scaunul Nocrich în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73

Istoricul Friedrich Teutsch consideră că începutul colonizării capitulului Nocrich a avut loc înainte de anul 1200, primele localități vizate în acest sens fiind Ațâna, Chirpăr și Nocrich, urmate de Cornățel, Găinari, Hosman, Marpod, Săsăuși și Țichindeal.[1]

Câteva localități aparținătoare de organismul administrativ „Două Scaune”, apar în documentele nobiliare încă înainte de anul 1283, fără a exista un indiciu că ar fi fost populate de sași[2]. Sunt menționate în 1263 localități în care prezența sașilor nu este atestată[3]: „Wiz”, „Munora”, „Hassach” și „Nogrech(Nocrich?)”, așezări care ajung în proprietatea lui Jula, fiul banului Ladislau. Walter Scheiner[4] precumm și autorii culegerii de documente istorice referitoare la sași „Urkundenbuch, vol.I” sunt de părerea că „Nogrech” ar fi așezarea Nocrich. Th.Nägler susține imposibilitatea trecerii localității împreună cu celelalte trei în stăpânire nobiliară după 100 de ani de la colonizarea săsescă, cu toate că, sporadic, unele sate izolate sau chiar mai multe împreună au urmat aceste mutații doar temporar. Mai mult de atât este improbabil ca viitorul centru scăunal aflat în vechiul nucleu al provinciei Sibiului să fi fost posesiune nobiliară.[2] Chiar dacă Nogrech este sediul scaunului cu același nume, susține Th.Nägler, dania făcută de Ștefan I, „rex junior”, nu menționeză nimic despre vreo populație săsească în teritoriul celor „Două Scaune”.[2]

Domenii aparținătoare

1826 - Dangale pentru vitele din „Scaunul Nocrich”

Scaunul Nocrich (Leschkircher Stuhl) avea în componență următoarele localități:

Legături externe

Bibliografie

Note

  1. ^ Fr.Teutsch - Besiedlung des „alten Landes”, vol. 24, 1901, p.107.
  2. ^ a b c Th.Nagler - Așezarea sașilor în Transilvania, București, Editura Kriterion, 1992, p.161-162.
  3. ^ Urkundenbuch, vol.I, nr.102, p.89-90.
  4. ^ Walter Scheiner, Die Ortsnamen im mittleren Teile des südlichen Siebenbürgens, în Balkan-Archiv, vol.2, Leipzig, 1926, p.84.


v  d  m
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Nocrich”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvani, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.

Date preluate de la Sursa 1 și Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania”, București, Editura Kriterion, 1992, pg.228, listă aparținând lui G.E.Müller.
v  d  m
Districte ale sașilor transilvani în secolul al XV-lea.
 
Localități săsești care au aparținut de Districtul Brașov, care a fost înglobat din 1486 în Universitatea Săsească.
Târguri
Sate libere săsești
Domeniul Branului și
posesiuni ale Brașovului
 
Localități săsești care au aparținut de Districtul Bistriței, care a fost înglobat din 1486 în Universitatea Săsească.
Date preluate din T.Nägler — „Așezarea sașilor în Transilvania”, București, Editura Kriterion, 1992, pg. 227, ISBN-973-26-0229-5.
v  d  m
Componența administrativă — Două Scaune — ale sașilor.
 
Mediascher Stuhl __ Scaunul Mediașului __ Medgyes szék
 
Schelker Stuhl __ Scaunul Șeica __ Selyk szék
Date preluate din Th.Nägler — „Așezarea sașilor în Transilvania”, București, Editura Kriterion, 1992, pg. 227, ISBN -973-26-0229-5.
v  d  m
Componența administrativă — Șapte Scaune — ale sașilor.
 
Hermannstädter Stuhl __ Scaunul Sibiului __ Szeben szék
Localități principale
Scaunul filial al Tălmaciului
Scaunul filial al Săliștei
Alte domenii
 
Schässburger Stuhl __ Scaunul Sighișoarei __ Segesvár szék
Scaunul superior (de sus)
DaneșHoghilagLasleaProd• Seleuș • SighișoaraȚeline
Scaunul inferior (de jos)
 
Mühlbacher Stuhl __ Scaunul Sebeșului __ Szászszebes szék
 
Grossschenker Stuhl __ Scaunul Cincului __ Nagysink szék
 
Leschkircher Stuhl __ Scaunul Nocrich __ Újegyház szék
 
Repser Stuhl __ Scaunul Rupea __ Kőhalom szék
 
Brooser Stuhl __ Scaunul Orăștiei __ Szászváros szék
Balomiru de CâmpBeriuCăstăuCugirOrăștiePricazRomosRomoșelSereca • Sibișel/Sibișelu Vechi • ȘibotTurdașVaidei/VaivodeiVinerea
 
Reussmarkter Stuhl __ Scaunul Miercurea __ Szerdahely szék