Aceasta este o listă cronologică a descoperirilor în fizica Soarelui:
Epoca pretelescopului
350 î.Hr. - Prima referire la o pată solară (Teofrastus din Atena).
28 d.Hr. - Cronicile chineze menționează existența petelor solare
807 - Eihnard menționează existența petelor solare în Viața lui Carol cel Mare.
840 - Filozoful al-Kindi menționează existența petelor solare
1200 - Observații asupra unei pete solare (Ibn Rushd).
1365, 1371 - Cronici rusești descriu pete solare pe discul Soarelui.
1450 - Italianul Guildo Carrara și fiul său observă pete solare.
1607 - Johannes Kepler vede o pată pe Soare, dar consideră că e datorită trecerii planetei Mercur prin fața discului solar.
Epoca telescopului
1611 - Primele obsevații de pete cu ajutorul telescopului și confirmarea existenței lor de către Johann Fabricius, Galileo Galilei, Christoph Scheiner și Thomas Harriot.
1613 - Publicarea lucrării lui Galilei Istoria e Dimonstrozioni intorno alle Macchie Solari
^Între 1902 - 1957, Charles Greeley Abbot și alți colaboratori au găsit valori între 1,322 și 1,465 kW/m². Rezultatele măsurătorilor prin satelit arată o medie de 1,367 kW/m². [1]
Bibliografie
Călin Popovici (coord.), George Stănilă, Emilia Țifrea, Florin Zăgănescu: Dicționar de astronomie și astronautică, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1977
Emilia Țifrea - Soarele, Ed. științifică și enciclopedică București, 1978, pag. 131-133