William S. Bruce
| William S. Bruce | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [3]  Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
| Decedat | (54 de ani)[3] Edinburgh, Regatul Unit |
| Cetățenie |  Regatul Unit Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei |
| Ocupație | explorator biolog marin[*] oceanograf[*] naturalist |
| Limbi vorbite | limba engleză |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Edinburgh Watts Naval School[*][[Watts Naval School (independent school in North Elmham, Norfolk, England)|]] |
| Organizație | Heriot-Watt University[*][[Heriot-Watt University (university in Edinburgh, Scotland, UK)|]] |
| Premii | Patron’s Medal[*][[Patron’s Medal (award from the Royal Geographical Society)|]] ()[1] David Livingstone Centenary Medal[*][[David Livingstone Centenary Medal |]] () Fellow al Societății Regale din Edinburgh[*] Honorary Fellow of the Royal Society Te Apārangi[*][[Honorary Fellow of the Royal Society Te Apārangi (honorary Fellow of the Royal Society of New Zealand, distinct from elected fellows)|]][2] |
Modifică date / text  | |
William Speirs Bruce FRSE (n. , Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. , Edinburgh, Regatul Unit) a fost un naturalist britanic, om de știință al regiunii polare și oceanograf care a organizat și condus Expediția Națională Antarctică Scoțiană (SNAE, 1902–04) către Insulele Orkney de Sud și Marea Weddell. Printre alte realizări, expediția a întemeiat prima stație meteorologică permanentă în Antarctica. Ulterior, Bruce a fondat Laboratorul Oceanografic Scoțian din Edinburgh, dar planurile sale pentru o expediție transcontinentală în Antarctica prin Polul Sud au fost abandonate din cauza lipsei de sprijin public și financiar.
În 1892, Bruce a renunțat la studiile medicale de la Universitatea din Edinburgh și s-a alăturat expediției de vânătoare de balene Dundee în Antarctica ca asistent științific. Au urmat călătoriile arctice către Novaia Zemlea, insula Spitsbergen și arhipelagul Franz Josef. În 1899, Bruce, pe atunci omul de știință din Marea Britanie cu cea mai multă experiență în regiunile polare, a solicitat un loc în expediția Discovery a lui Robert Falcon Scott, dar întârzierile legate de obținerea postului și neînțelegerile cu președintele Societății Regale de Geografie (RGS), Sir Clements Markham, l-au determinat în schimb să-și organizeze propria sa expediție și i-au dobândit dușmănia permanentă a instituțiilor geografice din Londra. Deși Bruce a primit diverse premii pentru munca sa în zona polară, inclusiv un doctorat onorific de la Universitatea din Aberdeen, nici el, nici vreunul dintre colegii săi din cadrul SNAE nu au fost recomandați de către RGS pentru prestigioasa Medalie Polară.
Între 1907 și 1920 Bruce a făcut multe călătorii în regiunile arctice, atât în scopuri științifice, cât și în scopuri comerciale. Eșecul său de a organiza orice altă inițiativă majoră de explorare după SNAE este de obicei atribuit lipsei sale de abilități de comunicare, dușmanilor puternici și opiniilor sale scoțiene naționaliste. În 1919, sănătatea lui era proastă și a avut mai multe perioade de spitalizare înainte de moartea sa în 1921, după care a fost uitat aproape în totalitate. În ultimii ani, după centenarul Expediției scoțiene, s-au făcut eforturi pentru a-i acorda o recunoaștere mai deplină a rolului său în istoria explorării științifice polare.
Note
Bibliografie
- Bruce, William S. (). Polar Exploration. Home university library of modern knowledge. London: Williams and Norgate. ISBN 0-665-80788-0. OCLC 53687410.
- Fleming, Fergus (). Ninety Degrees North. London: Granta Books. ISBN 1-86207-449-6.
- Goodlad, James A. (). Scotland and the Antarctic, Section 5: Voyage of the Scotia. Glasgow Digital Library. Royal Scottish Geographical Society. ISBN 0-904049-04-3. Accesat în .
- Goodlad, James A. (). Scotland and the Antarctic, Section 6: After the Scotia expedition. Glasgow Digital Library. Royal Scottish Geographical Society. ISBN 0-904049-04-3. Accesat în .
- Goodlad, James A. (). Scotland and the Antarctic, Section 7: The legacy of Bruce. Glasgow Digital Library. Royal Scottish Geographical Society. ISBN 0-904049-04-3. Accesat în .
- Huntford, Roland (). Shackleton. London: Hodder & Stoughton. ISBN 0-340-25007-0. OCLC 13108800.
- Huxley, Elspeth (). Scott of the Antarctic. London: Weidenfeld & Nicolson. ISBN 0-297-77433-6.
- Rudmose Brown, R. N.; Pirie, J. H.; Mossman, R. C. (). The Voyage of the Scotia. Edinburgh: Mercat Press. ISBN 1-84183-044-5.
- Speak, Peter (). William Speirs Bruce: Polar Explorer and Scottish Nationalist. Edinburgh: NMS Publishing. ISBN 1-901663-71-X.
Surse online
- Collingridge, Vanessa (). „Diary of Climate Change”. bbc.co.uk. Accesat în .
- „Measuring Worth”. Institute for the Measurement of Worth. Accesat în .
- Swinney, G. N. (). „William Speirs Bruce, Scotland, polar meteorology and oceanography”. Museum of the World Ocean Congress. vitiaz.ru. Arhivat din original la . Accesat în .
- „Scottish Parliament Business Bulletin No. 156/2002 Section F: S1M=3530#”. Scottish Parliament. . Arhivat din original la . Accesat în .
- „William Speirs Bruce 1867–1921”. Gazetteer for Scotland. Accesat în .
Legături externe
- „William S Bruce 1867–1921”. south_pole.com. Accesat în .
- Goodlad, James A. (). Scotland and the Antarctic. Glasgow Digital Library. ISBN 0-904049-04-3. Accesat în .
- William Speirs Bruce Collection at the University of Edinburgh. Accesat în 11 septembrie 2017
