Preajba de Pădure, Dolj
| Preajba de Pădure | |
| — sat — | |
  Preajba de Pădure Preajba de Pădure (România) | |
| Coordonate: 44°11′49″N 24°12′47″E ({{PAGENAME}}) / 44.197035°N 24.213117°E | |
|---|---|
| Țară |  România |
| Județ |  Dolj |
| Comună | Teslui |
| SIRUTA | 74466 |
| Populație (2021) | |
| - Total | 394 locuitori |
| Fus orar | EET (+2) |
| - Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
| Cod poștal | 207584 |
| Prezență online | |
GeoNames  | |
Modifică date / text  | |
Preajba de Pădure este un sat în comuna Teslui din județul Dolj, Oltenia, România.
Primele informații despre acest sat sunt din secolul al XVI-lea, fiind menționat într-un hrisov (1580) al domnitorului Țării Românești, Mihnea Vodă Turcitul, atunci când domnitorul a soluționat un diferend teritorial dintre locuitorii satelor Preajba și Româna (”Rumânii”), pe de o parte și „egumenul Doroteiu” de la schitul Boanta, pe de altă parte.[1] Acest sat sau satul Preajba de Jos (învecinat), sub denumirea de „Priasna”, mai apare menționat și în harta stolnicului Constantin Cantacuzino.[2] De menționat că harta stolnicului Constantin Cantacuzino a fost întocmită în intervalul martie 1694 - decembrie 1699. Legătura dintre denumirea de „Priasna” și „Preajba” nu poate fi pusă la îndoială, întrucât poziționarea topografică a localității pe harta stolnicului Constantin Cantacuzino este la sud-est de satul Viișoara, pe cursul Râului Teslui.
La sud de locurile „Dealul Comoarei” și „Valea Comoarei” (de pe teritoriul satului Viișoara-Moșneni, comuna Teslui), în apropiere, pe teritoriul satului Preajba de Pădure (com. Teslui), a fost descoperit un tezaur ce conține monede Filip al II-lea, stateri din aur emiși de Alexandru cel Mare etc.[3]
După Romanski, cătunul Boanta (din componența satului Preajba de Pădure) a fost fondat de grădinarii bulgari proveniți din zona Lom. Potrivit lui T. Balkanski, localnicii sunt originari din zona Vidin.[4]
Originea etnică a celor ce au migrat dinspre Bulgaria în satul Boanta este chestionabilă și există posibilitatea ca aceștia să fi fost etnici români care trăiau la sud de Dunăre. Ca argumente pertinente pot fi invocate lipsa unor nume de familie de origine bulgară a localnicilor, a faptului că locuitorii actuali nu cunosc limba bulgară și nu au o conștiință de a aparține de națiunea bulgară.
Aproape de fiecare dată, populațiile care au migrat de la sud de Dunăre la nord de acest fluviu au fost socotite ca fiind bulgare, fără să se țină seama că printre ei se regăseau populații de etnici români care migraseră anterior la sud de Dunăre.[5]
Contrar celor susținute de Romanski, Boanta exista cu mult înainte de așa-zisa înființare de către grădinarii bulgari din zona Lom, acest fapt fiind atestat chiar de hrisovul sus-amintit, care atestă chiar existența unei mânăstiri pe teritoriul Boantei. Există și dovezi ale unei existențe anterioare, și anume din anul 1566, când domnitorul Petru Voievod a dat jumătate din moșia Boanta unui anume Neagomir și cealaltă jumătate unui anume Neagoe.[6]
Acest schit mânăstiresc de pe teritoriul actual al satului Preajba de Pădure, care în prezent nu mai există, este considerat a fi unul dintre cele mai vechi din țară.[7]
În anul 1912 satul Preajba de Pădure este menționat în documente ca sat moșnenesc, iar anterior, sunt mențiuni despre satul „Preajba” din județul Romanați, plasa Tesluiului, ca fiind tot moșnenesc (1819-1820).[8]
Satul, în dimensiunea teritorială a fostei comune Preajba de Pădure (județul Romanați), a cunoscut și o viață boierească, în prezent mai existând două conace, care se află într-o stare avansată de degradare. Aceste conace sunt o mărturie a existenței unor moșii boierești în împrejurimi. Unul dintre conace se numește „Vila Beau Sejour”, fiind construit în secolul al XX-lea, la începutul anilor '20 (în prezent Preajba de Jos).
Note
- ^ Donat, Ion (). Fundațiunile Religioase ale Olteniei - Partea I-a - Mânăstiri și Schituri. Scrisul Românesc S. A. Craiova. p. 20.
- ^ „Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino”, Wikipedia, , accesat în
- ^ Catalin, Patroi Nicolae (), „COMORI ANTICE DIN OLTENIA. ÎNTRE LEGENDĂ ŞI ADEVĂR, PASIUNE ŞI ŞTIINŢĂ.(Ancient Treasures from Oltenia. Between legend and truth, passion and science)”, Oltenia. Studii și Comunicări. Arheologie-Istorie, vol. XXVI, Muzeul Olteniei Craiova, accesat în
- ^ http://bulgarnation.com/%D0%91%D1%8A%D0%BB%D0%B3%D0%B0%D1%80%D0%B8%20%D0%B2%20%D0%A0%D1%83%D0%BC%D1%8A%D0%BD%D0%B8%D1%8F-%D0%9E%D0%BA%D1%80%D1%8A%D0%B3%20%D0%9E%D0%BB%D1%82.html
- ^ Constantin N. Velichi. „Emigrări la sud și nord de Dunăre în perioada 1828-1834” (PDF). www.promacedonia.org. Accesat în 7 august 2024. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ Cioarec, Ileana. „The estates of the Glogoveanu boyars in the Dolj and the Romanați districts”. Arhivele Olteniei. Editura Academiei Române (21/2007).
- ^ Istoricul Eparhiei Râmnicului Noului Severin alcătuit în anul jubiliar 1906. Gutenberg. . p. 268.
- ^ Dinică Ciobotea și Vladimir Osiac. „www.libris.ro” (PDF). Libris. Accesat în 7 august 2024. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor)
