Mihai Racoviță
| Mihai Racoviță | |
  Domn al Moldovei Domn al Țării Românești | |
 Mihai Racoviță pe un timbru din Republica Moldova | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | cca. 1660 |
| Decedat | iulie 1744 Constantinopol, Imperiul Otoman  |
| Părinți | Boyar Ionitza Racovitza[*][[Boyar Ionitza Racovitza |]][6] |
| Căsătorit cu | Ana Codreanu[*] |
| Copii | Constantin Racoviță Ștefan Racoviță princess (Anastasia) Racovitza[*][[princess (Anastasia) Racovitza (Aft 1713 - 1741)|]][6] prince Mikhael Rakovitzas, beizades[*][[prince Mikhael Rakovitzas, beizades (- 17 Oct 1770 Istanbul)|]][6] |
| Ocupație | conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
 Domn al Moldovei (1x) | |
| Domnie | 4 octombrie 1703 – 13 februarie 1705[1] |
| Predecesor | Ioan Buhuș |
| Succesor | Antioh Cantemir |
| Domn al Moldovei (2x) | |
| Domnie | 31 iulie 1707 – 28 octombrie 1709[2] |
| Predecesor | Antioh Cantemir |
| Succesor | Ioan Buhuș |
| Domn al Moldovei (3x) | |
| Domnie | 5 ianuarie 1716 – 7 octombrie 1726[3] |
| Predecesor | Nicolae Mavrocordat |
| Succesor | Grigore II Ghica |
| Domn al Țării Românești (1x) | |
| Domnie | 17 octombrie 1730 – 25 decembrie 1731[4] |
| Predecesor | Constantin Mavrocordat |
| Succesor | Constantin Mavrocordat |
| Domn al Țării Românești (2x) | |
| Domnie | 10 septembrie 1741 – 8 iunie 1744[5] |
| Predecesor | Constantin Mavrocordat |
| Succesor | Constantin Mavrocordat |
Modifică date / text  | |
Mihai Ion Racoviță (cca. 1660 – iulie 1744) a fost domn în Moldova de trei ori: septembrie 1703 - 23 februarie 1705, 31 iulie 1707 - 28 octombrie 1709 și 5 ianuarie 1716 - octombrie 1726 și de două ori în Țara Românească: 17 octombrie 1730 - 24 octombrie 1731[7] și septembrie 1741 - iulie 1744.
Familie
A fost boier din țară din sânge Cantacuzinesc. A fost căsătorit de două ori. Cu Safta Racoviță, fiica lui Constantin Cantemir și cu Ana Dediu Racoviță, fiica cămărașului Dediu Codreanu. A avut șapte copii: Constantin Racoviță Vodă, Roxana Costachi-Negel, Ion Racoviță, Mihai Racoviță, Ștefan Racoviță, Anastasia Ghika Vodă (căsătorită cu Scarlat Ghica), Ecaterina Arapache-Vlasto.
Domnii
În țară a avut de luptat cu partidele boierești, iar în afară cu pretendenții de la Poartă. Banii mulți pe care îi reclamau aceste lupte l-au silit să mărească birurile existente și să introducă altele noi. În prima domnie a fost înlocuit cu Antioh Cantemir (1705). În a doua domnie a fost mazilit și dus la Constantinopol din cauza uneltirilor cu Petru I al Rusiei, iar pe tron a urcat Nicolae Mavrocordat. În 1716 datorită războiului austro-turc (1716-1718), a fost numit din nou ca domnitor, deoarece turcii erau convinși că el era dușmanul imperialilor. Generalul Étienne de Stainville a trimis în Moldova un corp de 300 de soldați secui sub comanda căpitanului François Ernau, care și erau cât pe ce să-l prindă pe Racoviță. Acesta i-a înfrânt cu însă ajutorul tătarilor, l-a decapitat pe căpitanul Ferentz și i-a ucis pe moldovenii trădători (a se vedea și Crucea lui Ferentz). Tot cu tătarii a trecut în Transilvania, unde trebuia să sprijine, din ordinul sultanului, răscoala curuților lui Francisc Rakoczi, dar rezistența imperială de la Bistrița l-a determinat să se retragă. După ce i-a lăsat pe tătari să prade moșiile boierilor pentru că nu-i putea plăti, a apărut și oastea ungurească a generalului Eszterhazy, care a jefuit țara și s-a dedat la cele mai neomenoase fapte. Mihai Racoviță nu a avut curajul să-i înfrunte, însă a avut destulă grijă să mărească tot timpul birurile. Ca tovarăși în a stoarce țara de bani i-a luat și el tot pe greci, ba chiar și pe turci. Din cauza rivalității cu Nicolae Mavrocordat pentru tronul Țării Românești, s-a trezit mazilit, aruncat în închisoare și înlocuit cu Grigore al II-lea Ghica. Tronul Munteniei l-a câștigat totuși în 1730 datorită răscoalei turcești care l-a răsturnat pe sultan, pentru ca mai apoi să-l piardă din cauza mișcărilor politice făcute de turci (1731). Ultima domnie a fost și cea mai apăsătoare pentru țară. Deși era boier din țară, domnea în același spirit fanariot, care a întunecat acea epocă din istoria Principatelor Române. A murit la Constantinopol în anul 1744.
Note
- ^ http://www.ghika.net/Familles/Racovita/Racovita.pdf
- ^ http://www.ghika.net/Familles/Racovita/Racovita.pdf
- ^ http://www.ghika.net/Familles/Racovita/Racovita.pdf
- ^ http://www.ghika.net/Familles/Racovita/Racovita.pdf
- ^ http://www.ghika.net/Familles/Racovita/Racovita.pdf
- ^ a b c Genealogics
- ^ Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III, partea I, ediția a II-a, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1944, p. 248
Lectură suplimentară
- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]
Legături externe
- ro Arborele genealogic al familiei Racoviță
| Predecesor: Ioan Buhuș |  1703 – 1705 | Succesor: Antioh Cantemir |
| Predecesor: Antioh Cantemir | 1707 – 1709 | Succesor: Logofăt Ioan Buhuș |
| Predecesor: Nicolae Mavrocordat | 1716 – 1726 | Succesor: Grigore II Ghica |
| Predecesor: Constantin Mavrocordat |  1730 – 1731 | Succesor: Constantin Mavrocordat |
| Predecesor: Constantin Mavrocordat | 1741 – 1744 | Succesor: Constantin Mavrocordat |
| ||||||||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||||
