Legea lui Morrie

Legea lui Morrie este un nume care ocazional este folosit pentru identități trigonometrice de genul:

cos ( 20 ) cos ( 40 ) cos ( 80 ) = 1 8 . {\displaystyle \cos(20^{\circ })\cdot \cos(40^{\circ })\cdot \cos(80^{\circ })={\frac {1}{8}}.}

Aceasta este un caz special pentru o identitate mult mai generală:

2 n k = 0 n 1 cos ( 2 k α ) = sin ( 2 n α ) sin ( α ) {\displaystyle 2^{n}\cdot \prod _{k=0}^{n-1}\cos(2^{k}\alpha )={\frac {\sin(2^{n}\alpha )}{\sin(\alpha )}}}

cu n = 3 și α = 20°. Numele este datorat fizicianului Richard Feynman, care l-a folosit pentru această identitate. Feynman a folosit acest nume pentru că în copilărie a învățat formula de la un băiat pe care l-a chemat Morrie Jacobs, formulă pe care și-a reamintit-o toată viața.[1]

O identitate similară pentru funcția sinus este:

sin ( 20 ) sin ( 40 ) sin ( 80 ) = 3   8 . {\displaystyle \sin(20^{\circ })\cdot \sin(40^{\circ })\cdot \sin(80^{\circ })={\frac {{\sqrt {3}}\ }{8}}.}

Mai mult, divizând a doua identitate cu prima, se obține următoarea identitate evidentă:

tan ( 20 ) tan ( 40 ) tan ( 80 ) = 3   = tan ( 60 ) . {\displaystyle \tan(20^{\circ })\cdot \tan(40^{\circ })\cdot \tan(80^{\circ })={\sqrt {3}}\ =\tan(60^{\circ }).}

Demonstrație

Să scriem formula unghiului dublu pentru funcția sinus:

sin ( 2 α ) = 2 sin ( α ) cos ( α ) . {\displaystyle \sin(2\alpha )=2\sin(\alpha )\cdot \cos(\alpha ).}

Rezolvată pentru cos ( α ) {\displaystyle \cos(\alpha )} , obținem:

cos ( α ) = sin ( 2 α ) 2 sin ( α ) . {\displaystyle \cos(\alpha )={\frac {\sin(2\alpha )}{2\sin(\alpha )}}.}

Urmează că:

cos ( 2 α ) = sin ( 4 α ) 2 sin ( 2 α ) {\displaystyle \cos(2\alpha )={\frac {\sin(4\alpha )}{2\sin(2\alpha )}}}
cos ( 4 α ) = sin ( 8 α ) 2 sin ( 4 α ) {\displaystyle \cos(4\alpha )={\frac {\sin(8\alpha )}{2\sin(4\alpha )}}}
{\displaystyle \vdots }
cos ( 2 n 1 α ) = sin ( 2 n α ) 2 sin ( 2 n 1 α ) . {\displaystyle \cos(2^{n-1}\alpha )={\frac {\sin(2^{n}\alpha )}{2\sin(2^{n-1}\alpha )}}.}

Înmulțind toate aceste expresii, obținem:

cos ( α ) cos ( 2 α ) cos ( 4 α ) . . . cos ( 2 n 1 α ) = sin ( 2 α ) 2 sin ( α ) sin ( 4 α ) 2 sin ( 2 α ) sin ( 8 α ) 2 sin ( 4 α ) . . . sin ( 2 n α ) 2 sin ( 2 n 1 α ) . {\displaystyle \cos(\alpha )\cdot \cos(2\alpha )\cdot \cos(4\alpha )...\cos(2^{n-1}\alpha )={\frac {\sin(2\alpha )}{2\sin(\alpha )}}\cdot {\frac {\sin(4\alpha )}{2\sin(2\alpha )}}\cdot {\frac {\sin(8\alpha )}{2\sin(4\alpha )}}...{\frac {\sin(2^{n}\alpha )}{2\sin(2^{n-1}\alpha )}}.}

Numitorii și numărătorii intermediari se anulează reciproc rămânând numai primul numitor, 2 la puterea n și ultimul numărător, obținând:

k = 0 n 1 cos ( 2 k α ) = sin ( 2 n α ) 2 n sin ( α ) {\displaystyle \prod _{k=0}^{n-1}\cos(2^{k}\alpha )={\frac {\sin(2^{n}\alpha )}{2^{n}\sin(\alpha )}}}

echivalentă cu legea lui Morrie generalizată.

Referințe

  1. ^ W.A. Beyer, J.D. Louck, and D. Zeilberger, A Generalization of a Curiosity that Feynman Remembered All His Life, Math. Mag. 69, 43-44, 1996.

Legături externe

  • Eric W. Weisstein, Morrie's Law la MathWorld.