Biserica de lemn din Ștei
Biserica de lemn din Ștei a fost ridicată în jurul anului 1775 și a servit parohiei până după primul război mondial. A fost eternizată în literatura română prin versurile scriitorului ardelean Miron Pompiliu, devenind emblematică pentru atașamentul intelectualilor ardeleni față de modestele lor origini.
Istoric
Locuitorii din Ștei au împărțit cu cei din Seghiște o biserică medievală de zid, ctitorie a voievozilor locali, vreme de mai multe secole. Momentul ridicării bisericii de lemn din Ștei poate fi aproximat după reforma de sistematizare a satelor din 1772, când comunitatea a fost nevoită să se reașeze la o depărtare de vechea biserică. A fost ridicată cel mai probabil în jurul anului 1775. Tradiția locală păstra amintirea aducerii bisericii de lemn în noua vatră a satului Ștei din satul Ghighișeni, unde servise deja de o bună vreme comunității de acolo. În Ghighișeni biserica fusese înlocuită de o altă biserică de lemn, mai încăpătoare, în anul 1743.
Trăsături
Biserica de lemn din Ștei prezintă trăsături caracteristice zonei.
În literatură
Miron Pompiliu, fiu al satului, a dedicat câteva poezii bisericii de lemn din Ștei. Biserica a fost locul în care tatăl său a slujit și în care poetul și-a făcut o parte din educație.
| Revedere „Biserică iubită Acum că mă apropiu, Ah, eată cele strane! Și eată in prevazul La cea icoană sfântă Cu vechile podoabe Același e altarul Familia 1885, 1 septembrie | Ultimul dor ... „Bisericuța cea de lemn ... La cea biserică de lemn,
|
Note
Bibliografie
- Studii monografice
- Lupșa, Ștefan (). Istoria Parohiei Ștei, cu multe documente bihorene și cu 16 ilustrațiuni. Beiuș: Tipografia Diecezană.
- Studii regionale
- Pavel, Constantin (). Miron Pompiliu 1847-1897 viața și opera lui, pagini din trecutul cultural al Bihării. Beiuș: Doina.
Vezi și
- Ștei
