Acid wolframic

Acid wolframic
Nume IUPACdihidroxi-dioxowolfram
Alte denumiriacid ortowolframic
Identificare
SMILES
O[W](=O)(=O)O
Număr CAS7783-03-1
PubChem CID1152
Informații generale
Formulă chimicăH2WO4
Aspectsubstanță galbenă
Masă molară249,853 g/mol
Proprietăți
Densitate5,59 g/cm3
Punct de topire100 °C
Punct de fierbere1.473 °C
Solubilitate în apă
insolubil
NFPA 704

0
2
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Acidul wolframic este denumirea dată formei hidratate de trioxid de wolfram, WO3. Cea mai simplă formă a acidului wolframic este forma monohidrată, WO3·H2O, dar se cunoaște și cea dihidrată WO3·2H2O. Structura cristalului de WO3·H2O constă în grupuri de unități octaedrice de WO5(H2O), cu câte patru colțuri comune.[1] Formula sa poate fi scrisă și sub forma H2WO4.

Obținere

Acidul wolframic se obține în urma reacției dintre acizi tari și soluții de wolframați de metale alcaline:

H 2 S O 4 + N a 2 W O 4 H 2 W O 4 + N a 2 S O 4 {\displaystyle \mathrm {H_{2}SO_{4}+Na_{2}WO_{4}\longrightarrow H_{2}WO_{4}+Na_{2}SO_{4}} }

De asemenea, acidul mai poate fi preparat și prin reacția dintre acidul carbonic și wolframatul de sodiu, sau prin simpla dizolvare a wolframului pur în peroxid de hidrogen.[2]

H 2 + C O 3 2 + N a 2 + W O 4 2 H 2 + W O 4 2 + N a 2 + C O 3 2 {\displaystyle \mathrm {H_{2}^{+}CO_{3}^{2-}+Na_{2}^{+}WO_{4}^{2-}\longrightarrow H_{2}^{+}WO_{4}^{2-}+Na_{2}^{+}CO_{3}^{2-}} }

Folosindu-se același model, acidul se obține și prin reacția dintre wolframatul de calciu și acid clorhidric sau acid azotic concentrat:[3]

C a W O 4 + 2   H X H 2 W O 4 + C a X 2 {\displaystyle \mathrm {CaWO_{4}+2\ HX\longrightarrow H_{2}WO_{4}+CaX_{2}} }

Referințe

  1. ^ Wells, A.F. (). Structural inorganic chemistry (ed. 5th). Oxford [Oxfordshire]: Clarendon Press. ISBN 0-19-855370-6. 
  2. ^ Murau, P. C. (), Dissolution of Tungsten by Hydrogen Peroxide, Analytical Chemistry, pp. 1125–1126, doi:10.1021/ac60176a021 
  3. ^ Georg Brauer: Handbuch der präparativen anorganischen Chemie. 3., ediție revizuită. Enke, Stuttgart 1981, ISBN 3-432-87823-0, S. 1566.