Ținutul Slavianoserbsk

Ținutul Slavianoserbsk
—  județ al Imperiului Rus[*]  —
Stemă
Stemă

Țară Imperiul Rus
GubernieGubernia Ekaterinoslav
Fondare1802

ReședințăLuhansk

Suprafață
 - Total4.771 km²

Populație (1897)
 - Total174.753 locuitori

Prezență online

Poziția localității Ținutul Slavianoserbsk
Poziția localității Ținutul Slavianoserbsk
Poziția localității Ținutul Slavianoserbsk
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Harta guberniei Ekaterinoslav

Ținutul Slavianoserbsk (în rusă Славяносербский уезд, în ucraineană Слов'яносербський повіт) a fost o unitate administrativ-teritorială (uezd) din gubernia Ekaterinoslav a Imperiului Rus, constituită în 1802. Centrul administrativ al ținutului a fost orașul Slavianoserbsk (actualmente Luhansk). Populația ținutului era de 174.753 locuitori (în 1897).

Istorie

A fost fondat în 1802, ca parte a guberniei Ekaterinoslav. A fost abolit în 1923, odată cu crearea sistemului administrativ: gubernie-„okrug”-raion.

Geografie

Ținutul Slavianoserbsk ocupa o suprafață de 4.771 km² (4.472 de verste). În nord se învecina cu gubernia Harkov, în est și sud cu regiunea armatei de pe Don, iar în vest se mărginea cu ținutul Bahmut din aceeași gubernie.

Populație

La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 174.753 de locuitori, dintre care:[1]

Grup etnic Populație % Procentaj
Maloruși (ucraineni) 88.218 50,5%
Velicoruși (ruși) 79.281 45,3%
Evrei 2.631 1,5%
Belaruși 1.564 0,9%
Germani 896 0,5%
Moldoveni [români] 839 0,5%
alții 1.324

Diviziuni administrative

În anul 1913, Ținutul Slavianoserbsk cuprindea 11 voloste (ocoale).[2]

Referințe

  1. ^ Первая всеобщая перепись населения Российской Империи 1897 г. Распределение населения по родному языку. Славяносербский уезд
  2. ^ ru Волостныя, станичныя, сельскія, гминныя правленія и управленія, а также полицейскіе станы всей Россіи съ обозначеніем мѣста ихъ нахожденія. — Кіевъ: Изд-во Т-ва Л. М. Фишъ, 1913.

Bibliografie

  • ru Славяносербск // Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона : в 86 т. (82 т. и 4 доп.). — СПб., 1890—1907.